miercuri, 7 septembrie 2011

National Arena - România 50.000-0

Aseară, National Arena a câştigat meciul cu reprezentativa naţională a României cu scorul de 50.000-0. V-am şocat? Sper că nu.
Acum să trecem la lucruri serioase. România a remizat cu Franţa, scor 0-0, la primul meci pe National Arena, pierzând orice şansă logică de calificare. Primul meci al "naţionalei" pe o bijuterie de stadion, o adevărată capodoperă. Nu o să mă abţin în a lăuda această creaţie fabuloasă, pentru că nu am motive. Toată lumea care a contribuit la creearea acestui stadion merită felicitări din toată inima. A, stai, aproape toată lumea. De ce? Iată de ce:

Stadion european, gazon românesc...


Da, vedeţi bine, aşa arată gazonul pe National Arena. Cum e aşa ceva posibil? Au apărut tot felul de explicaţii penibile şi în acelaşi timp inutile de la cei care s-au ocupat cu pusul gazonului. Într-adevăr, trebuie să recunoaştem că este o mare inginerie să pui nişte iarbă pe un teren de fotbal. Aşadar, stadionul arată superb, de 5 stele, dar totuşi, din acest peisaj de vis nu putea să lipsească românismul. Trebuiau să existe câteva lucruri care să nu-l facă perfect. Gen, "câmp de cartofi" în loc de gazon, balustrade lipsă, locuri greşite pe scaune. Era prea frumos să fie totul ca la carte... 
Oricum, vreau să remarc şi să felicit lecţia de civilizaţie pe care suporterii români prezenţi la stadion au dat-o aseară. Absolut fabulos, parcă nici nu-ţi venea să crezi că eşti pe un stadion românesc. Desigur, asta până când ajungeai la locul tău, care treabuia să fie nouă, şi constatai că e şase. Ups, au montat invers numărul... În altă ordine de idei, fanii au creat o atmosferă incredibilă, demnă de marile stadioane din Europa. Şi-au încurajat echipa din primul în ultimul minut şi le-au dat încă o dată o lecţie francezilor, care, apropo, făceau valuri cu fanii români... 
Acum să revin la titlul postării. Ce vreau să spun cu acest lucru este că tribunele au fost mult peste ce s-a petrecut în teren. Echipa noastră a arătat un joc solid, pragmatic, nu le-au dat nicio şansă francezilor. Asta se vede şi din faptul că au avut o singură ocazie mare, faţă de patru ale noastre. Dar totuşi, un lucru este clar: am abordat meciul cu mentalitatea greşită. Cine trebuie criticat? Aş zice antrenorul, dar parcă nu-mi vine să-l critic pe Piţurcă după ce a făcut un meci excelent din punct de vedere tactic, cu o echipă cârpită, ce să mai..., în faţa unei selecţionate plină de vedete. Pentru asta trebuie lăudat. De criticat este însă jocul prea defensiv. Nu zic, nu avem noi nici forţa nici tupeul de a ne arunca peste francezi 90 de minute. Dar totuşi, nu înţeleg sensul unui joc de aşteptare atunci când n-ai ce aştepta. Francezii se mulţumeau cu un 0-0 mai ales după ce au văzut cum e gazonul. Aşa că n-aveau de ce să forţeze. Nu oare ne invitau pe noi la joc?... 
În concluzie, încă o calificare ratată, cel puţin în proporţie de 99%. Rămânem cu deja obişnuita speranţă ca în campania următoarea să se producă ceva. Un miracol, poate, să răsară de nici-unde un Messi sau un Ronaldo. Ba nu, nu de ei avem nevoie. Avem nevoie de un Hagi! Avem nevoie de jucători cu calitate. Nu de jucători care să muncească, ne-am săturat de atâta muncă pe terenul de fotbal, că doar nu e şantier. Dar aşteptarea unui miracol continuă...  


0 comentarii: