Cu toţii am văzut aseară cât de jalnici şi penibili am fost în faţa unei echipe în faţa căreia în "zilele bune" nici nu ne oboseam să jucăm cu titularii... Şi vreau să accentuez: NU, nu e Oţelul Galaţi cine ştie ce echipă şi NU ne-au bătut pentru că pur şi simplu joacă mai bine decât Barcelona. Da, sunt campioni, asta arată nivelul mocirlei în care se zbate Liga I. Dar la cum a jucat Steaua aseară era imposibil să câştige. Pur şi simplu nu au dat niciun moment senzaţia că ar putea vreodată să câştige acel joc. Nu au jucat bine, nu şi-au creat ocazii, nici măcar nu au şutat la poartă. Au dormit pe ei... A cui e vina? A tuturor. Toţi oameni din anturajul Stelei sunt de vină într-o anumită măsură pentru situaţia deplorabilă în care se află Steaua de două sezoane încoace, fie ei patroni, antrenori, jucători etc. Când îi vezi pe "săracii" jucători că abia mai aleargă dupa 90 de minute din primul meci oficial al sezonului te gândeşti "Ce [.... ...] au făcut în cantonamente?!". Au bătut pe Rapid Chişinău, asta au făcut.
Dar ca să lăsăm frustrările deoparte, vă propun o mică analiză tactică a felului cum eu, în umila calitate de fan al Stelei, mi-aş dori să arate echipa mea favorită în acest sezon. Ca să n-o mai lungim, iată o prezentare grafică a formaţiei de joc:
APĂRAREA
Linia defensivă prezintă puţine schimbări faţă de cea aliniată aseară. Gabi Matei fundaş dreapta mi se pare a fi o alegere mai inspirată decât Martinovic, care e un jucător bun, dar după părerea mea, mult mai eficient în centrul liniei de fund. Cuplul de fundaşi Gardoş-Geraldo a arătat şi în sezonul trecut foarte solid. Galamaz mi se pare un jucător lent, o alegere mai bună până la revenirea lui Geraldo fiind Iliev. Pe partea stângă Latovlevici este foarte activ şi are dese urcări pe bandă, de unde centrează foarte bine. Pe postul de portar nu cred că mai există dubii - Tătăruşanu, chiar şi în scăderea de formă în care se află, rămâne un portar excelent.
MIJLOCUL
Aici încep să apară marile schimbări. După părerea mea, linia de mijloc are cel mai mult de suferit la Steaua în prezent, iar acest lucru se întâmplă de ceva ani buni încoace. Astfel, l-am plasat pe Leandro Tatu pe postul de mijlocaş dreapta. În amicale a părut că se simte bine în aceea poziţie, iar aseară ne-a arătat că locul lui nu este ca vârf de atac. Bănel Nicoliţă este într-o gravă scădere de formă. Nu mă înţelegeţi greşit, nu vreau să fiu dur cu el, dar Bănel nu pare a fi o soluţie potrivită pentru primul 11, cel puţin nu în acest moment. În centrul linei de mijloc am schimbat puţin lucrurile. Stelei îi lipseşte aici un jucător de creaţie, un playmaker, de mult mult timp. Bicfalvi este clar un jucător mai mult defensiv, iar Brandan să nu uităm că este fundaş stânga. Aşa că mă gândesc că Tănase şi-ar putea arăta adevărata valoare pe postul de playmaker. S-a văzut clar că nu îşi găseşte locul pe banda stângă, unde este pus obsesiv de toţi antrenorii care trec pe la Steaua. Şi acum partea cea mai interesantă: mijlocaşul stânga. Aici mi-am permis să visez un pic la un transfer, zvonit ce-i drept în presă, al lui Dacian Varga. După mine, Varga este unul dintre cei mai tehnici jucători prezenţi în acest moment în campionatul nostru, iar transferul lui ar fi o mare realizare. Dar cum Şiman a spus că nici nu se aşează la negocieri pentru oferta lui Becali de 500.000 €, probabil că transferul acesta va rămâne doar un vis frumos. Ce alte soluţii ar mai fi pentru partea stângă? Sincer să fiu, din lotul actual, n-ar fi. Băjenaru nu a arătat absolut nimic special aseară, iar despre soluţia cu Tănase mijlocaş stânga, tocmai ce-am vorbit...
ATACUL
Dacă la mijloc sunt probleme, în atac situaţia devine deja critică. Atacul care a adus atâtea victorii Stelei de-a lungul timpului, în ultimele sezoane scârţâie teribil. Greu îmi amintesc un cuplu de atacanţi care să fi făcut furori la Steaua de la Dică-V. Badea încoace. Atacanţii transferaţi de Steaua în acest sezon păreau să fie soluţii decente, având în vedere că şi Rusescu şi Mihai Costea au dat randament la fostele echipe. Însă din păcate au fost loviţi de ceea ce eu numesc "sindromul Steaua". Aţi observat că majoritatea jucătorilor aduşi cu surle şi trâmbiţe de la echipe unde au jucat bine, parcă se transformă total când ajung la Steaua? Eu da, şi pur şi simplu nu pot să înţeleg această situaţie. În altă ordine de idei, cuplul de atacanţi gândit de mine este Rusescu-Costea. Un cuplu clasic de al doilea vârf (Rusescu) şi atacant de careu (Costea).
Acum să discutăm un pic despre linile trasate pe grafic, care reprezintă mişcările jucătorilor pe faza de atac. Da, ştiu vi se pare că am început să fabulez crezând că sunt cine ştie ce antrenor, este? Da, probabil că aveţi dreptate. Mă rog, să începem de la linia defensivă. Aici Latovlevici, cum am mai spus, are urcări bune şi de multe ori eficiente în atac. Pe partea opusă Gabi Matei ar putea şi el să contribuie eficient.
La mijloc, mijlocaşii de benzi au urcări şi incursiuni în atac, în special mijlocaşul dreapta (Tatu), care are rolul de atacant surpriză, venit din linia a doua. În centru, aşa-zisul playmaker, urcă în spatele atacanţilor, de unde se poate forma un foarte bun triunghi de pase. Poate apărea şi o variantă mai creativă, cu doi jucători (playmakerul şi al doilea vârf) în spatele unui singur vârf. Celălalt mijlocaş central coboară în faţa fundaşilor, de unde are rolul de mijlocaş defensiv clasic. Astfel putem spune că formaţia devine un 4-1-2-1-2 sau un 4-3-1-2. Sigur aceasta este o formaţie ofensivă, cu 5 jucători în atac şi 5 în apărare (delimitarea aceasta e strict pe hârtie, rolurile defensive şi ofensive depind de situaţie). O formulă mai precaută ar păstra playmakerul în cercul de la mijlocul terenului, de unde să distribuie pase pentru coechipierii din atac. Ar deveni astfel un "deep lying playmaker", cum îi spun englezii.
Aşadar, cam asta ar fi echipa mea ideală pentru acest sezon. Sper că v-a plăcut fantezia mea de mare antrenor şi îmi cer scuze dacă v-am plictisit sau enervat. Până la următorul articol, numai bine!
